SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Regional) Persoană care ține socotelile cuiva. Ar trebui să-mi bag un sămădău, Ca numărul dușmanilor să-mi țină. BENIUC, V. 86. ♦ Supraveghetor care garantează de lucrurile date în paza lui. Păstorii sînt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să răspunză de paguba ce se face în turmă: acest cineva e «sămădăul», porcar și el, dar om cu stare. SLAVICI, O. I 118.