9 definiții pentru sămădău
SĂMĂDẮU, sămădăi,
s. m. (
Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din
magh. számádo. SĂMĂDẮU, sămădăi,
s. m. (
Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din
magh. számadó. SĂMĂDẮU, sămădăi,
s. m. (Regional) Persoană care ține socotelile cuiva. Ar trebui să-mi bag un sămădău, Ca numărul dușmanilor să-mi țină. BENIUC, V. 86. ♦ Supraveghetor care garantează de lucrurile date în paza lui. Păstorii sînt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să răspunză de paguba ce se face în turmă: acest cineva e «sămădăul», porcar și el, dar om cu stare. SLAVICI, O. I 118.
sămădắu (
reg.)
s. m.,
art. sămădắul;
pl. sămădắi,
art. sămădắii
sămădău s. m., art. sămădăul; pl. sămădăi, art. sămădăii SĂMĂDĂU s. v. casier, contabil.
sămădău m. Tr. porcar cu stare care plătește grăsunii pierduți sau furați. [Ung. SZÁMADÓ].
sămădắŭ m. (ung. számadó). Trans. Pop. Cel care ține socotelile, contabil și casier.
sămădău s. v. CASIER. CONTABIL. Sămădău dex online | sinonim
Sămădău definitie
Intrare: sămădău
sămădău substantiv masculin