SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din magh. számádo.

SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din magh. számadó.

SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Regional) Persoană care ține socotelile cuiva. Ar trebui să-mi bag un sămădău, Ca numărul dușmanilor să-mi țină. BENIUC, V. 86. ♦ Supraveghetor care garantează de lucrurile date în paza lui. Păstorii sînt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să răspunză de paguba ce se face în turmă: acest cineva e «sămădăul», porcar și el, dar om cu stare. SLAVICI, O. I 118.

sămădắu (reg.) s. m., art. sămădắul; pl. sămădắi, art. sămădắii

sămădău s. m., art. sămădăul; pl. sămădăi, art. sămădăii

SĂMĂDĂU s. v. casier, contabil.

sămădău m. Tr. porcar cu stare care plătește grăsunii pierduți sau furați. [Ung. SZÁMADÓ].

sămădắŭ m. (ung. számadó). Trans. Pop. Cel care ține socotelile, contabil și casier.

sămădău s. v. CASIER. CONTABIL.