SAHÁN, sahane, s. n. (Înv. și reg.) Vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, în care se servește sau se gătește mâncarea. – Din tc. sahan.

SAHÁN, sahane, s. n. (Înv. și reg.) Vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, în care se servește sau se gătește mâncarea. – Din tc. sahan.

SAHÁN, sahane, s. n. (Învechit și popular) Vas adînc de metal, în care se servesc bucatele la masă. După ce-au ospătat bine, iarăși poronci cuțitelor, sahanelor... să se strîngă. SBIERA, P. 157. Medelnicerii... aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Ori vreo pungă s-a furat, Ori sahane scumpe s-a spart. PĂSCULESCU, L. P: 235. ♦ Vas de metal în care se gătesc sau se încălzesc bucatele. Sahanul clocotește. CARAGIALE, O. II 170. ♦ (Bucov.) Farfurie, talger. Cumătrul mare taie plăcintele puse mai înainte de aceasta pe masă și puindu-le pe sahane le împăr- țește pe la oaspeți. MARIAN, NA. 235. – Variantă: săhán, săhane și săhanuri (MARIAN, NU. 655), s. n.

SĂHÁN s. n. v. sahan.

sahán (înv., reg.) s. n., pl. saháne

sahán s. n., pl. saháne

sahán (saháne), s. n. – (Mold.) Platou adînc, castron. – Var. săhan. Tc. (arab.) sahan (Roesler 602; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1767; Ronzevalle 110), cf. ngr. σαχάνι, alb., bg., sb. sahan.

SAHÁN ~e n. pop. 1) Vas de formă rotundă cu marginile puțin ridicate, în care se servește mâncarea; farfurie. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<turc. sahan

sahán, saháne, s.n. 1. (înv. și reg.) vas metalic de diverse forme și dimensiuni; în care se gătește, se încălzește ori se servește mâncarea. 2. (reg.) abajur.

sahan n. vas mare pentru plăcintării: medelnicerii aduseră pe masă în sahane de argint OD. [Turc. SAHAN, castron de aramă].

sahán n., pl. e (turc. sahán [d. ar. sahn], sahan de aramă; ngr. saháni, alb. bg. sîrb. sahán, pol. sagan; ung. szahány). Un fel de vas de bucătărie de mărimea uneĭ farfuriĭ făcut din aramă saŭ din cositor care nu se întrebuințează de cît la încălzit saŭ la copt ceva. – Și zahan (Mold. nord).

zahán, V. sahan.