SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. (Regional) Leagăn de pînză purtat pe spate, în care femeile de la țară își duc copiii. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. ♦ Tolbă de săgeți.