săhăidac definitie

11 definiții pentru săhăidac

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. (Regional) Leagăn de pînză purtat pe spate, în care femeile de la țară își duc copiii. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. ♦ Tolbă de săgeți.
săhăidác (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidáce
săhăidác s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidáce
SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.
SĂHĂIDÁC ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeți. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak
săhăidac n. tolbă: copilul plânge ’n săhăidac COȘBUC. [Rus. SAGAIDAKŬ].
sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.
săhăĭdác V. sahaĭdac.
săhăidac s. v. SĂGEATĂ. TOLBĂ.

săhăidac dex

Intrare: săhăidac
săhăidac substantiv neutru
  • silabisire: -hăi-