SĂDITÚRĂ, sădituri, s. f. Loc sădit; plantație. – Sădi + suf. -tură.

SĂDITÚRĂ, sădituri, s. f. Loc sădit; plantație. – Sădi + suf. -tură.

SĂDITÚRĂ, sădituri, s. f. Loc sădit, plantație.

săditúră s. f., g.-d. art. săditúrii; pl. săditúri

săditúră s. f., g.-d. art. săditúrii; pl. săditúri

SĂDITÚRĂ s. v. plantație.

săditúră, săditúri, s.f. (înv.) 1. plantație; pădure tânără, sădită de curând. 2. material săditor; puieți.

săditură s. v. PLANTAȚIE.