2) sî́nec, a -á v. intr. (lat. *sénico, sênicáre [cu ê îld. ĕ], d. sĕnex, bătrîn) Est. Rar. Pornesc des-de dimineață (numaĭ în descîntece): am sînecat, am mînecat, dimineața mám sculat, saŭ ca v. refl.: sînicasu-s’a, mînicatu-s’a.