RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. (Rar) A supune din nou judecății; a judeca, a reflecta din nou sau în repetate rînduri asupra unei probleme. (Cu pronunțare regională) Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537.