RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. – Pref. răs- + înțelege.

RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. – Răs- + înțelege.

RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. (Folosit și absolut) A înțelege pînă în cele mai mici amănunte, complet, perfect (după explicații și lămuriri insistente). Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ați înțeles și răsînțeles. CREANGĂ, A. 166.

!răsînțelége (a ~) (ră-sîn-/răs-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsînțelég, 1 pl. răsînțelégem, perf. s. 1 sg. răsînțeleséi, 1 pl. răsînțeléserăm; part. răsînțelés

răsînțelége vb. (sil. mf. răs-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsînțelég, perf. s. 1 sg. răsînțeleséi, 1 pl. răsînțeléserăm; part. răsînțéles

răsînțelege v. a înțelege foarte bine: ați înțeles și răsînțeles CR. [Slav. RAZŬ și înțelege].

răsî́nțelég, -lés, a -lége v. tr. (răs- și înțeleg). Fam. Înțeleg maĭ mult de cît trebuĭe: am înțeles și răsînțeles.