RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. (Folosit și absolut) A înțelege pînă în cele mai mici amănunte, complet, perfect (după explicații și lămuriri insistente). Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ați înțeles și răsînțeles. CREANGĂ, A. 166.