RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plămădi din nou; fig. a lua naștere printr-o lungă elaborare. Tot ce-a venit să spuie și tot ce-a spus Rusandei s-a fost răsplămădit în amarul gîndurilor. POPA, V. 50.