RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure cu copacii rari (v. rariște); spațiu liber între copaci. Ciripea la pădure prin rărișul cel din crîng. HASDEU, R. V. 117. Tace cucul la răriș, la răriș, la cărpeniș. ALECSANDRI, P. P. 129. ◊ Fig. Macarie își învîrti de cîteva ori limba prin rărișurile din gură, unde nu mai avea decît trei dinți. STĂNOIU, C. I. 83. ♦ (Mai ales la pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din delta Dunării. – Pl. și: rărișe (TEODORESCU, P. P. 502).