Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru răpăitor
RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. Ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie răpăitoare de prune. MACEDONSKI, O. III 5.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
răpăitór (rar) (-pă-i-) adj. m., pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
răpăitór adj. m. (sil. -pă-i-), pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RĂPĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care răpăie; care produce răpăituri. /a răpăi + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Răpăitor dex online | sinonim
Răpăitor definitie
Intrare: răpăitor
răpăitor adjectiv
- silabisire: -pă-i-
