răpăitor definitie

6 definiții pentru răpăitor

RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. Ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie răpăitoare de prune. MACEDONSKI, O. III 5.
răpăitór (rar) (-pă-i-) adj. m., pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
răpăitór adj. m. (sil. -pă-i-), pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
RĂPĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care răpăie; care produce răpăituri. /a răpăi + suf. ~tor

răpăitor dex

Intrare: răpăitor
răpăitor adjectiv
  • silabisire: -pă-i-