Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 700862:

2) raĭá f., pl. ele (germ. rahe, pol. reja, rus. reĭ, ráĭna, prăjină, antenă). Mold. Siret. Prăjină mare de brad, ghĭonder. Antenă, prăjina de care atîrnă pînza luntriĭ. – Dim. răĭeluță1. V. sirean.[1]

Răieluță dex online | sinonim

Răieluță definitie