RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1). Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68.

RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1).

răcorél, -ícă, răcoréle, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele.

răcorele s. pl. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA.