Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru răcorel

RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1). Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68.
RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1).
răcorél, -ícă, răcoréle, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele.
răcorele s. pl. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA.

răcorel definitie

răcorel dex

Intrare: răcorel
răcorel