*răcoáre f., pl. orĭ (d. rece, răce saŭ d. lat. *recor, -óris, din recens, recent). Aer rece, dar nu chear frig saŭ ger: răcoarea uneĭ diminețĭ de vară. Pl. Fiorĭ de groază: l-aŭ apucat răcorile cînd a văzut poliția. A băga în răcorĭ, a îngrozi. La răcoare (iron.), la închisoare: ĭa du-l la răcoare!