Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru rânjitură
RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RÎNJITÚRĂ, rînjituri, s. f. Rînjire; rînjet. Ea clăti cu capul și-ntre rînjitură Îi arătă dinții cei pociți din gură. PANN, la CADE.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
rânjitúră s. f., g.-d. art. rânjitúrii; pl. rânjitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
rânjitúră s. f., g.-d. art. rânjitúrii; pl. rânjitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RÂNJITÚRĂ s. v. rânjet.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
rînjitúră f., pl. ĭ. Iron. Rînjet. Persoană care tot rînjește.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
RÎNJITURĂ s. rînjeală, rînjet, rînjire, (livr.) ricanare.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Rânjitură dex online | sinonim
Rânjitură definitie
Intrare: rânjitură
rânjitură substantiv feminin
