Definiția cu ID-ul 715228:
rî́gîĭ și
-ĭésc, a
-í v. intr. (vsl. rygati, a rîgîi; bg. rignŭ, sîrb. rigati, rus. rygátĭ, rudă cu lat. *rúgere, ructare [it. ruttare, fr. roter], vgr. ereúgomai, érygon, vgerm. de sus it-ruch-an, precum și cu
rîcîĭ). Ĭes cu zgomot pe gură, vorbind de gazurile din stomah cînd aĭ mîncat mult: mitocanu rîgîĭe. – Și
gîrîĭ. Vechĭ și
ricăĭ(esc), rigăĭ(esc). V.
ghĭorăĭ. Râcâi dex online | sinonim
Râcâi definitie