rustificá vb., ind. prez. 1 sg. rustífic, 3 sg. și pl. rustífică

rustificáre s. f., g.-d. art. rustificării

RUSTIFICÁ vb. I. tr., intr. A rustica. [P.i. rustífic. / < rust(ic) + -ifica].

RUSTIFICÁRE s.f. (Rar) Faptul de a primi aspect sau caracter rustic; rusticizare. [< rustifica].