RUSIFICÁ, rusífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. Tranz. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. – Din fr. russifier.

RUSIFICÁRE, rusificări, s. f. Acțiunea de a (se) rusifica și rezultatul ei. – V. rusifica.

RUSIFICÁ, rusífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. Tranz. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. – Din fr. russifier.

RUSIFICÁRE, rusificări, s. f. Acțiunea de a (se) rusifica și rezultatul ei. – V. rusifica.

*rusificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rusífică

rusificá vb., ind. prez. 1 sg. rusífic, 3 sg. și pl. rusífică

rusificáre s. f., g.-d. art. rudificării

RUSIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. [Cf. fr. russifier].

RUSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) rusifica și rezultatul ei. [< rusifica].

RUSIFICÁ vb. I. tr., refl. a (se) asimila cu populația de limbă rusă. II. tr. 1. a face să adopte instituțiile, obiceiurile Rusiei. 2. a modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. (< fr. russifier)

A RUSIFICÁ rusífic tranz. A face să se rusifice. /<fr. russifier

A SE RUSIFICÁ mă rusífic intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile rușilor; a deveni asemănător cu rușii. /<fr. russifier

rusificà v. a (se) face rus.

*rusífic, a -á v. tr. (d. Rus și -fic din edi-fic; fr. russifier). Prefac în Rus: Basarabia nu s’a rusificat!