RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis.

RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis.

RULÍU s. n. (În opoziție cu tangaj) Mișcare alternativă de înclinare a unei nave sau a unei aeronave în jurul axei sale longitudinale; legănare. Se leagănă dublu, ca pe-un vas bîntuit de îndoită furtună; ruliu și tangaj. C. PETRESCU, Î. II 191. – Variantă: (învechit) rulí (BOLINTINEANU, O. 270) s. n.

rulíu s. n., art. rulíul; pl. rulíuri

rulíu s. n., art. rulíul; pl. rulíuri

RULÍU s.n. Mișcare alternativă de aplecare la dreapta și la stânga a unui avion, a unei nave. [Pron. -liu. / < fr. roulis].

RULÍU s. n. balans în jurul axului longitudinal al unei (aero)nave, sub influența unei forțe perturbatoare. (< fr. roulis)

RÚLIU ~ri n. Balansare a unei nave (maritime sau aeriene) în jurul axei sale longitudinale. /<fr. roulis

RULIU mișcare oscilatorie a aeronavei sau a unui parașutist în cădere liberă, în jurul axei longitudinale, manifestată prin balansare.