Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru rugini

RUG├ŹN─é, rugini, s. f. I. 1. Substan╚Ť─â brun-ro╚Öcat─â, poroas─â, sf─âr├ómicioas─â, care se formeaz─â prin oxidare pe obiectele de fier. ÔÖŽ Pojghi╚Ť─â brun─â care acoper─â uneori pietrele ╚Öi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost ├«ntre╚Ťinut; ruginitur─â, rabl─â. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate ├«napoiat─â, ├«nvechit─â. ÔÖŽ Om cu idei sau cu mentalitate ├«nvechit─â; retrograd. II. 1. Boal─â infec╚Ťioas─â a plantelor, provocat─â de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifest─â prin apari╚Ťia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescen╚Ťe, ├«mpiedic├ónd dezvoltarea normal─â a plantelor. 2. Plant─â erbacee cu tulpina neted─â, cu frunze lungi, ╚Ťepoase, av├ónd la v├órf o inflorescen╚Ť─â cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). ÔÇô Cf. lat. *aerugina.
RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugin─â (I 1), a se umple de rugin─â, a prinde rugin─â. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A c─âp─âta o culoare galben-ro╚Öiatic─â asem─ân─âtoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, dep─â╚Öit, a se ├«nvechi, a nu mai fi actual. ÔÇô Din rugin─â.
RUG├ŹN─é, rugini, s. f. I. 1. Substan╚Ť─â brun-ro╚Öcat─â, poroas─â, sf─âr├ómicioas─â, care se formeaz─â prin oxidare pe obiectele de fier. ÔÖŽ Pojghi╚Ť─â brun─â care acoper─â uneori pietrele ╚Öi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost ├«ntre╚Ťinut; ruginitur─â, rabl─â. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate ├«napoiat─â, ├«nvechit─â. ÔÖŽ Om cu idei sau cu mentalitate ├«nvechit─â; retrograd. II. 1. Boal─â infec╚Ťioas─â a plantelor, provocat─â de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifest─â prin apari╚Ťia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescen╚Ťe, ├«mpiedic├ónd dezvoltarea normal─â a plantelor. 2. Plant─â erbacee cu tulpina neted─â, cu frunze lungi, ╚Ťepoase, av├ónd la v├órf o inflorescen╚Ť─â cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). ÔÇô Cf. lat. *aerugina.
RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugin─â (I 1), a se umple de rugin─â, a prinde rugin─â. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A c─âp─âta o culoare galben-ro╚Öiatic─â asem─ân─âtoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, dep─â╚Öit, a se ├«nvechi, a nu mai fi actual. ÔÇô Din rugin─â.
RUG├ŹN─é, rugini, s. f. I. 1. Substan╚Ť─â brun-ro╚Öcat─â care se formeaz─â pe obiectele de fier ├«n urma oxid─ârii ╚Öi care duce la distrugerea metalului. Apoi intr─â, nu prin sp─ârtura gardului, ci pe porti╚Ťa cu balamalele roase de rugin─â. DUMITRIU, P. F. 59. Un arc, ni╚Öte s─âge╚Ťi, un palo╚Ö ╚Öi un buzdugan, toate pline de rugin─â. CREANG─é, P. 194. ÔŚŐ Fig. Toamna cu-a ei alb─â frunte ╚śi cu galbenii conduri, A l─âsat argint pe munte ╚śi rugin─â pe p─âduri. TOP├ÄRCEANU, P. 130. ÔÖŽ Pojghi╚Ť─â brun─â care acoper─â uneori pietrele ╚Öi care se produce prin oxidarea minereurilor cu con╚Ťinut de fier. Pretutindenea sf─âr├«m─âturi de st├«nci vinete ╚Öi ro╚Öii, arse, fulgerate, p─âtate de rugin─â. BART, S. M. 54. 2. Fig. (Uneori cu o determinare introdus─â prin prep. ┬źde┬╗) Arm─â veche, prost ├«ntre╚Ťinut─â; ruginitur─â, rabl─â. Porunci s─â-i dea ╚Öi lui o m├«r╚Ťoag─â de cal ╚Öi o rugin─â de palo╚Ö ISPIRESCU, L. 169. Cu o rugin─â de pu╚Öc─â... nimerea mai bine dec├«t altul cu o carabin─â ghintuit─â. ODOBESCU, S. III 14. S─â-mi mai cerc ast─â rugin─â ╚śi s─â-mi fac bani de iernat. ALECSANDRI, P. I 61. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate ├«napoiat─â, ├«nvechit─â. De ne-am fi potrivit acestei vechi rugine, am purta ├«nc─â barbe. NEGRUZZI, S. I 255. ÔÖŽ Om cu idei ├«napoiate, retrograd. ├Än aprinderea lor, numeau pe cei b─âtr├«ni ┬źrugini ├«nvechite, i╚Ölicari, strigoi┬╗. CREANG─é, A. 153. ├Än risc de a fi num─ârat ├«ntre ruginile litera╚Ťilor, nu m─â pot opri de a face o compara╚Ťie mitologic─â. NEGRUZZI, S. I 312. II. (Bot.) 1. (Uneori determinat prin ┬źgr├«ului┬╗ sau ┬źcerealelor┬╗) Boal─â a cerealelor cauzat─â de o ciuperc─â parazit─â (Puccinia graminis), care atac─â spicele, frunzele ╚Öi tulpina gramineelor, distrug├«nd uneori culturi ├«ntregi. Pagubele aduse de rugini plantelor atacate se datoresc sl─âbirii ╚Öi pieirii de timpuriu a frunzelor, ceea ce provoac─â sl─âbirea ╚Öi chiar pieirea plantei ├«n ├«ntregime. S─éVULESCU, M. U. I 91. ├Än nici un an p├«nea n-a ie╚Öit gustoas─â: era amar─â din pricina ruginii. PAMFILE, V─éZD. 17. 2. Plant─â erbacee, cu tulpina neted─â de un verde ├«nchis, cu frunze rotunde, lungi, ╚Ťepoase, la v├«rf cu o inflorescen╚Ť─â ramificat─â, cu flori mici, brune; cre╚Öte prin mla╚Ötini ╚Öi prin b─âl╚Ťi (Juncus effusus); iarba-mla╚Ötinei, pipirig. ÔÇô Pl. ╚Öi: rugine.
RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fier ╚Öi obiecte de fier) A prinde rugin─â. Un ad─âpost de stuf ├«n care rugineau trei sem─ân─âtori. GALAN, B. I 52. Pu╚Öculi╚Ťa-mi rugine╚Öte, ╚Üinta-n ghioag─â se toce╚Öte. ALECSANDRI, P. I 59. Coasa-n cui a ruginit ╚śi eu, maic─â, n-am venit. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 197. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, c├«mp etc.). A c─âp─âta culoarea galben-ro╚Öiatic─â a ruginii. Acest m─âre╚Ť ╚Öi molcom apus de soare, ├«ntins ca o coad─â de p─âun peste p─âdurile care ├«ncepeau s─â rugineasc─â. CAMIL PETRESCU, O. I 28. Era toamn─â. Codrul de fagi ├«ncepuse a rugini. VLAHU╚Ü─é, O. A. 503. 3. Refl. Fig. A se ├«nvechi, a nu mai corespunde, a nu mai fi actual. A lumii temelie se mi╚Öc─â, se cl─âte╚Öte, Vechile-i institu╚Ťii se ╚Öterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5.
rug├şn─â s. f., g.-d. art. rug├şnii; pl. rug├şni
rug├şn─â-de-b├ílt─â (plant─â) s. f., g.-d. art. rug├şnii-de-b├ílt─â
rugin├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rugin├ęsc, imperf. 3 sg. rugine├í; conj. prez. 3 s─â rugine├ísc─â
rug├şn─â s. f., g.-d. art. rug├şnii; pl. rug├şni
rug├şn─â-de-b├ílt─â (bot.) s. f.
rugin├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rugin├ęsc, imperf. 3 sg. rugine├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rugine├ísc─â
RUG├ŹN─é s. 1. v. vechitur─â. 2. (FITOP.) (├«nv. ╚Öi reg.) p─âlitur─â, (reg.) mucegai, rodie, rodin─â, (prin Ban.) ro╚Öca╚Ť─â. (Boala plantelor numit─â ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) speteaz─â. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) speteaz─â, ╚Ťipirig, iarba-mla╚Ötinii. 5. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguli╚Ť─â, lemnul-Domnului.
RUGIN├Ź vb. v. oxida.
rug├şn─â (rug├şni), s. f. ÔÇô 1. Oxidare a fierului. ÔÇô 2. Rabl─â, obiect uzat. ÔÇô 3. Hodorog. ÔÇô 4. Pipirig (Juncus effusus). ÔÇô 5. T─âciune, m─âlur─â (Puccinia graminis). ÔÇô Mr. arudzin─â. Lat. r┼şbß┐Ĺgß┐Ĺnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai ├«n detaliu la un lat. aer┼źg─şnem, uneori ├«n form─â ipotetic─â *aer┼źg─şna (Pu╚Öcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beitr├Ąge, 7; Tiktin; Candrea), posibil─â ╚Öi ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui r┼şbß┐Ĺg─şnem, cf. iuvencus ÔÇ║ junc. Schimbarea de accent este dificil─â (Iv─ânescu, BF, I, 161, o explic─â pornind de la vb. rugini); dar cu aer┼źg─şnem exist─â aceea╚Öi dificultate. Der. ruginare, s. f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a cre╚Öte m─âlura, a se t─âciuna; refl., a dec─âdea); rugin─âtur─â, s. f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (ro╚Öiatic); ruginos, adj. (oxidat; ├«nvechit). Din rom. provine bg. rud┼żina (Capidan, Raporturile, 234) ╚Öi ╚Ťig. ru─činav ÔÇ×a deterioraÔÇŁ.
RUG├ŹN─é ~i f. 1) Substan╚Ť─â brun─â-ro╚Öcat─â, sf─âr├ómicioas─â, care se formeaz─â pe obiectele de fier ├«n urma oxid─ârii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabl─â. 3) Boal─â infec╚Ťioas─â a plantelor agricole, cauzat─â de ciuperci parazite ╚Öi manifestat─â prin apari╚Ťia unor pete brune-├«nchise pe tulpin─â, frunze sau inflorescen╚Ť─â. 4) Plant─â erbacee cu tulpina erect─â ├«nalt─â, lipsit─â de frunze, ╚Öi cu flori verzui, dispuse ├«n inflorescen╚Ť─â, care cre╚Öte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis
A RUGIN├Ź ~├ę╚Öte 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugin─â; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugin─â. 3) fig. (despre vegeta╚Ťia de toamn─â) A c─âp─âta o culoare asem─ân─âtoare cu cea a ruginii; a deveni brun-ro╚Öcat. 2. tranz. A face s─â se acopere cu rugin─â; a oxida. Umezeala ~e╚Öte metalele. /Din rugin─â
A SE RUGIN├Ź se ~├ę╚Öte intranz. pop. (despre concep╚Ťii, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugin─â
rugin─â f. 1. oxid ce se formeaz─â pe fierul sau o╚Ťelul expus la umezeal─â; 2. pu╚Öc─â sau custur─â veche: trei rugini el ├«i tr─âgea POP.; 3. boal─â de putregiune a gr├óului; 4. fig. cauz─â de distruc╚Ťiune moral─â, vechime mare: rugina secolelor; 5. fam. tombater─â (cf. ruginit 4); 6. Bot. pipirig. [Lat. AERUGINEM].
rugin├Č v. 1. a face s─â prinz─â rugin─â: umezeala rugine╚Öte fierul; 2. fig. a se altera din lips─â de exerci╚Ťiu: vechile institu╚Ťii se ╚Öterg, sÔÇÖau ruginit GR. AL.
rug├şn─â f., pl. ─ş (d. lat. aer├║go, -├║ginis, cotleal─â. Tot a╚Öa bine se poate deriva ╚Öi de la r┼şbigo, -├şginis, rugin─â, de unde sÔÇÖa f─âcut *ruigine, *r├║gine, rugin─â. Schimbarea sufixulu─ş e ca ├«n lumin─â ├«ld. *lumine. It. r├║ggine, ca ╚Öi fr. rouille, a┼ş la baz─â tot rubigo). Oxidu care se formeaz─â pe feru expus umezeli─ş. Rugin─â veche (fig.), om ruginit, pareatc─â. Pu╚Öc─â ruginit─â: avea ╚Öi el o rugin─âÔÇÖn cu─ş. ├Ämpu╚Öc─âtur─â de pu╚Öc─â ruginit─â: ─ş-a tras o rugin─â. Cauz─â de stric─âc─şune, de distrugere (fig.): rugina timpurilor. O boal─â a gr├«nelor cauzat─â de o c─şuperc─â parazit─â (puccinia gr├íminis), care se dezvolt─â pe frunzele de dracil─â crescut─â pe l├«ng─â sem─ân─âtur─ş. (Ca s─â se distrug─â aceast─â c─şuperc─â, trebu─şe s─â se ard─â miri╚Ötea ├«n care a ap─ârut rugina ╚Öi s─â se st├«rpeasc─â dracila). Pipirig.
rugin├ęsc v. intr. (d. rugin─â). Prind rugin─â: feru rugine╚Öte ├«n ap─â. V. tr. Fac s─â rugineasc─â: apa rugine╚Öte feru. V. refl. Cu╚Ťitu sÔÇÖa ruginit.
RUGIN─é s. 1. rabl─â, ruginitur─â, vechitur─â, (reg.) r─âb─âgie, roajb─â. (O ~ de pu╚Öc─â.) 2. (├«nv. ╚Öi reg.) p─âlitur─â, (reg.) mucegai, rodie, rodin─â, (prin Ban.) ro╚Öea╚Ť─â. (Boala plantelor numit─â ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) speteaz─â. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) speteaz─â, ╚Ťipirig, iarba-mla╚Ötinii. 5. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguli╚Ť─â, lemnul-Domnului. 6. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig.
RUGINI vb. (CHIM.) a (se) oxida, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
RUGIN─é, Anghel (1913-2008), economist american de origine rom├ón─â. Prof. univ. la Portland ╚Öi Boston. Specialist ├«n finan╚Ťe, moned─â ╚Öi credit (ÔÇ×Capitalism, socialism ori liberalism socialÔÇŁ, ÔÇ×Dezvoltarea sistemului capitalistÔÇŁ, ÔÇ×Un sf├ór╚Öit al agoniei dolarului americanÔÇŁ). M. de onoare al Acad. Rom├óne (1990).
JUNCUS L., RUGINĂ, fam. Juncaceae. Gen originar din toate regiunile globului, cca 225 specii, în general erbacee, anuale.
a-i rugini (cuiva) arm─âtura expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a-╚Öi pierde virilitatea, a r─âm├óne impotent.
rugin─â s. f. sg. (de╚Ť.) strat de gr─âsime de la suprafa╚Ťa por╚Ťiei de m├óncare.

Rugini dex online | sinonim

Rugini definitie

Intrare: rugin─â
rugin─â substantiv feminin
Intrare: rugini
rugini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rugin─â-de-balt─â
rugin─â-de-balt─â substantiv feminin (numai) singular