Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru rug─âtor

RUG─éT├ôR, -O├üRE, rug─âtori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu st─âruin╚Ť─â, care exprim─â o rug─âminte, care se roag─â. ÔÇô Ruga + suf. -─âtor.
RUG─éT├ôR, -O├üRE, rug─âtori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu st─âruin╚Ť─â, care exprim─â o rug─âminte, care se roag─â. ÔÇô Ruga + suf. -─âtor.
RUG─éT├ôR, -O├üRE, rug─âtori, -oare, adj. Care exprim─â o rug─âminte, care cere cu umilin╚Ť─â, care se roag─â. C├«teva glasuri rug─âtoare se auzir─â ├«ng├«n├«nd ├«n clas─â. BASSARABESCU, V. 3. ╚śi-i ├«nchina astfel vorbe rug─âtoare. ALECSANDRI, P. II 132. ÔŚŐ Fig. Glasuri de clopote-n turn ├Ä╚Öi pl├«ng rug─âtorul lor c├«ntec. CO╚śBUC, P. II 61. ├Äntind copacii bra╚Ťe uscate, rug─âtoare. ALECSANDRI, P. III 242. ÔŚŐ (Adverbial) ├Äl trase iar de m├«nec─â ╚Öi-l privi rug─âtor, ca o biat─â muiere b─âtr├«n─â ╚Öi slab─â ce era. DUMITRIU, N. 158.
rugătór adj. m., pl. rugătóri; f. sg. și pl. rugătoáre
rugătór adj. m., pl. rugătóri; f. sg. și pl. rugătoáre
RUGĂTÓR adj. v. implorator.
RUGĂTÓR s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.
RUGĂTÓR1 adv. Cu rugăminte. A privi ~. /a ruga + suf. ~ător
RUGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care exprimă rugăminte; implorator. Ton ~. /a ruga + suf. ~ător
rug─âtor a. care se roag─â: o voce rug─âtoare.
rug─ât├│r, -o├íre adj. (d. rog). Care cere cu umilin╚Ť─â: o voce rug─âtoare.
rugător s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.
RUG─éTOR adj. implorator, (pop.) rugat. (Cu glas ~.)

Rug─âtor dex online | sinonim

Rug─âtor definitie

Intrare: rug─âtor
rug─âtor adjectiv