RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. Zdrențăros. Și eu așa rufos ca un mișăl, nici n-am ochi să ies în lume. C. PETRESCU, R. DR. 241. ◊ (Substantivat) Omușor într-un picior, Ghici, rufoaso, ce-i? (Varza). SADOVEANU, P. C. 4.