Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru rozet─â

ROZ├ëT─é, rozete, s. f. 1. Mic─â plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â, cu frunze lunguie╚Ťe, cu flori galbene-aurii, pl─âcut mirositoare; rezed─â (Reseda odorata). 2. Nasture de alam─â pe care ├«l purtau, ├«n trecut, la tunic─â ╚Öi la cizme, osta╚Öii din trupele de cavalerie de ro╚Öiori. 3. Motiv decorativ circular, av├ónd forma unui trandafir, care apare frecvent ├«n arta popular─â rom├óneasc─â. 4. (Arhit.) Fereastr─â circular─â de mari dimensiuni, decorat─â cu vitralii ╚Öi folosit─â mult la ornamentarea fa╚Ťadelor catedralelor gotice; rozas─â. 5. (Tehn.) Arm─âtur─â sau guler original al unei tije, care serve╚Öte ca element de leg─âtur─â, de suspensie sau de protec╚Ťie. 6. Disc, ├«n general de form─â rotund─â, care se aplic─â pe fa╚Ťa diferitelor elemente de construc╚Ťie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cus─âtura ├«n form─â de triunghi, executat─â manual cu fire de m─âtase, la deschiz─âtura buzunarelor, servind ca ├«nt─âritur─â sau pentru ├«nfrumuse╚Ťare. ÔÇô Din fr. rosette.
ROZ├ëT─é, rozete, s. f. 1. Mic─â plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â, cu frunze lunguie╚Ťe, cu flori galbene-aurii, pl─âcut mirositoare; rezed─â (Reseda odorata). 2. Nasture de alam─â pe care ├«l purtau, ├«n trecut, la tunic─â ╚Öi la cizme, osta╚Öii din trupele de cavalerie de ro╚Öiori. 3. Motiv decorativ circular, av├ónd forma unui trandafir, care apare frecvent ├«n arta popular─â rom├óneasc─â. 4. (Arhit.) Fereastr─â circular─â de mari dimensiuni, decorat─â cu vitralii ╚Öi folosit─â mult la ornamentarea fa╚Ťadelor catedralelor gotice; rozas─â. 5. (Tehn.) Arm─âtur─â sau guler original al unei tije, care serve╚Öte ca element de leg─âtur─â, de suspensie sau de protec╚Ťie. 6. Disc, ├«n general de form─â rotund─â, care se aplic─â pe fa╚Ťa diferitelor elemente de construc╚Ťie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cus─âtura ├«n form─â de triunghi, executat─â manual cu fire de m─âtase, la deschiz─âtura buzunarelor, servind ca ├«nt─âritur─â sau pentru ├«nfrumuse╚Ťare. ÔÇô Din fr. rosette.
ROZ├ëT─é, rozete, s. f. 1. Mic─â plant─â erbacee, cu tulpin─â ramificat─â, cu frunze lunguie╚Ťe, spintecate ╚Öi cu flori galbene-aurii, mirositoare, dispuse la cap─âtul ramurilor (Reseda odorata); rezed─â. S─â stropeasc─â rondurile de rozete. C. PETRESCU, O. P. I 10. ├Än mai d─âdeau micsandrele ╚Öi ├«n iunie se ├«ndesau ca peria, la un loc cu rozetele ╚Öi verbinele. BASSARABESCU, V. 221. Rozeta, care ├«╚Öi scutura s─âmin╚Ťa coapt─â, ├«mpr─â╚Ötia mireazma ei ├«n zorii unora din dimine╚Ťi. G├ÄRLEANU, L. 41. ÔŚŐ (Poetic) Micsandra spre rozet─â se pleac─â fermecat─â. MACEDONSKI, O. I 117. 2. Nasture de alam─â pe care-l purtau ├«n trecut, la tunic─â ╚Öi la cizme, osta╚Öii din trupele de cavalerie ╚Öi de ro╚Öiori. Firma pe care sta o cizm─â ofi╚Ťereasc─â, lustruit─â, cu rozet─â. CAMILAR, N. II 319. Cizmele oglind─â, cu pinteni ╚Öi rozet─â. STANCU, D. 408. 3. Motiv decorativ sau ornament ├«n form─â de roz─â, ├«n pictur─â, sculptur─â ╚Öi arhitectur─â. Ferestrele au deasupra un fel de rozete de stuc. CAMIL PETRESCU, O. II 391. Ferestre de o ├«n─âl╚Ťime absurd─â, form├«nd ├«n v├«rful lor c├«te o rozet─â gotic─â. C─éLINESCU, E. O. I 9. ├Än centrul t─âvii este o rozet─â de fine arabescuri ├«n octogone, rotocoale ╚Öi romboide. ODOBESCU, S. II 188. 4. (Tehn.) Arm─âtur─â sau guler marginal al unei tije, care serve╚Öte ca element de leg─âtur─â, de suspensie sau de protec╚Ťie.
roz├ęt─â s. f., g.-d. art. roz├ętei; pl. roz├ęte
roz├ęt─â s. f., pl. roz├ęte
ROZ├ëT─é s. 1. v. rezed─â. 2. (ARHIT.) (rar) rozas─â, roz─â. (~ la bisericile gotice.) 3. roti╚Ť─â. (~ la pinteni.)
ROZÉTĂ s. v. rechie, rezedă, zorea.
ROZ├ëT─é s.f. 1. Rezed─â. 2. Element decorativ ├«n form─â de roz─â de dimensiuni mici, care ├«mpodobe╚Öte un obiect, o piatr─â etc. ÔÖŽ Plac─â rotund─â ├«n form─â de nasture, purtat─â ├«n trecut de c─âtre militarii din cavalerie, prins─â ├«n partea de sus, din fa╚Ť─â a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circular─â cu vitralii, caracteristic─â pentru catedrale gotice, a╚Öezat─â pe fa╚Ťad─â; rozas─â, roz─â (4). 4. (Tehn.) Element de leg─âtur─â, de suspensie sau de protec╚Ťie a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette].
ROZ├ëT─é s. f. 1. element decorativ ├«n form─â de roz─â de dimensiuni mici, care ├«mpodobe╚Öte un obiect, o piatr─â etc. ÔŚŐ plac─â rotund─â ├«n form─â de nasture, purtat─â ├«n trecut de c─âtre militarii din cavalerie, prins─â ├«n partea de sus, din fa╚Ť─â, a cizmei. 2. ornament la ├«ncruci╚Öarea bol╚Ťilor, ├«n arhitectura gotic─â. ÔŚŐ ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore. 3. (tehn.) element de leg─âtur─â, de suspensie sau de protec╚Ťie a unei tije, ca un guler marginal. (< fr. rosette)
ROZÉTĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu frunze mari, alungite și cu flori mărunte, aromate, de culoare galbenă-aurie, dispuse în ciorchini terminali; rezedă. 2) Floare a acestei plante. /<fr. rosette
ROZ├ëT─é2 ~e f. 1) (├«n artele plastice) Ornament decorativ circular care aminte╚Öte de un trandafir. 2) arhit. v. ROZAS─é. 3) Obiect de podoab─â care aminte╚Öte de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o p─âl─ârie, pe ├«nc├ól╚Ť─âminte etc.). 4) tehn. Element de sus╚Ťinere sau de protec╚Ťie la cap─âtul unei bare cilindrice de metal. 5) Disc folosit ├«n construc╚Ťii pentru a masca sau a ornamenta diferite elemente. /<fr. rosette
rozetă f. 1. nod de panglică în formă de roză; 2. ornament de fereastră în formă de roză: rozete de alamă sau bronz; 3. Bot. rezeda.
*rez├ęd─â f., pl. e (lat. res├ęda, d. resed├íre, a alina, fiind-c─â unele variet─â╚Ť─ş ale e─ş a┼ş fost ├«ntrebuin╚Ťate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plant─â erbacee originar─â din nordu Africi─ş (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adus─â de N. Granger la Paris. E cultivat─â p. florile e─ş pl─âcut mirositoare ╚Öi ├«n form─â de strugure─ş ridica╚Ť─ş drept ├«n sus (reseda odorala). Floarea aceste─ş plante. ÔÇô Pop. rozet─â.
*roz├ęt─â f., pl. e (fr. rosette, dim d. rose, roz─â;; it. rosetta). Panglic─â ├«nodat─â ca ornament la o decora╚Ťiune: rozeta legiuni─ş de onoare a Francii─ş. Un fel de nastur─ş pe care-─ş poart─â c─âl─âra╚Öi─ş ╚Öi ro╚Öiori─ş la tunic─ş ╚Öi cizme. Pop. Rezed─â.
rozet─â s. v. RECHIE. REZED─é. ZOREA.
ROZET─é s. 1. (BOT.; Reseda adorata) rezed─â, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. ╚Öi Transilv.) zmeuric─â, zmeuri╚Ť─â. 2. (ARHIT.) (rar) rozas─â, roz─â. (~ la bisericile gotice.) 3. roti╚Ť─â. (~ la pinteni.)
RESEDA L., REZED─é, ROZET─é, fam. Resedaceae. Gen originar din Europa de S, Asia Mic─â, Africa de N ╚Öi tropical─â p├«n─â ├«n India, cca 48 specii, erbacee, anuale sau vivace, 40 cm ├«n─âl╚Ťime, stamine numeroase) dispuse ├«n inflorescen╚Ťe piramidale, m─ârunte, cu miros pl─âcut. ├Än condi╚Ťii normale ├«nflore╚Öte toat─â vara.
rozet─â, rozete s. f. (vulg.) anus.

Rozet─â dex online | sinonim

Rozet─â definitie

Intrare: rozet─â
rozet─â substantiv feminin