ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar) Rourat. [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -os (după roura).

ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar) Rourat. [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -os (după roura).

ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu rouă. Era momentu-acela cînd pasărea răpită S-ascunde-n coama verde a timpului rouros. BOLINTINEANU, O. 203.

rourós (rar) (ro-u-) adj. m., pl. rouróși; f. rouroásă, pl. rouroáse

rourós adj. m. (sil. ro-u-), pl. rouróși; f. sg. rouroásă, pl. rouroáse

ROURÓS adj. v. înrourat, rourat.

rourós, -oásă adj. Plin de roŭă. – Vechĭ ruăros. V. rourează.

rouros adj. v. ÎNROURAT. ROURAT.