Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru rouros

ROUR├ôS, -O├üS─é, rouro╚Öi, -oase, adj. (Rar) Rourat. [Pr.: ro-u-] ÔÇô Rou─â + suf. -os (dup─â roura).
ROUR├ôS, -O├üS─é, rouro╚Öi, -oase, adj. (Rar) Rourat. [Pr.: ro-u-] ÔÇô Rou─â + suf. -os (dup─â roura).
ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu rouă. Era momentu-acela cînd pasărea răpită S-ascunde-n coama verde a timpului rouros. BOLINTINEANU, O. 203.
rourós (rar) (ro-u-) adj. m., pl. rouróși; f. rouroásă, pl. rouroáse
rourós adj. m. (sil. ro-u-), pl. rouróși; f. sg. rouroásă, pl. rouroáse
ROURÓS adj. v. înrourat, rourat.
rour├│s, -o├ís─â adj. Plin de ro┼ş─â. ÔÇô Vech─ş ru─âros. V. roureaz─â.
rouros adj. v. ÎNROURAT. ROURAT.

Rouros dex online | sinonim

Rouros definitie

Intrare: rouros
rouros adjectiv
  • silabisire: ro-u-