RĂTUNJÍ vb. IV v. rotunji.

ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; în sintagma) Corp rotund = corp cu formă sferică, cilindrică sau conică. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat2 (II). II. S. n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din rotund.

ROTUNZÍ vb. IV v. rotunji.

RĂTUNJÍ vb. IV v. rotunji.

ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat2 (II). II. S. n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din rotund.

ROTUNZÍ vb. IV v. rotunji.

RĂTUNJÍ vb. IV v. rotunji.

ROTÚND2, -Ă, rotunzi, -de, adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. Tudor intră în cortul rotund al lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 25. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. ALECSANDRI, P. A. 112. Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puțină umbră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri; rotat. Iașul se întinde în albia făcută de cîteva dealuri rotunde, dar mai ales între povîrnișul Copoului și valea bătută a șerpuitului Bahlui. CĂLINESCU, I. C. 62. Un deal rotund, îmbrăcat in brazi, se culcă în fața apei. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat. ♦ Fig. Care se rotește de jur împrejur, circular. Cîrciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit. REBREANU, R. I 137. 2. (Despre ființe sau despre unele părți ale trupului lor) Împlinit, grăsuț, dolofan, durduliu. Obraji rotunzi. ▭ Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, cînd cu-a mea mînă al tău braț rotund îl pipăi. EMINESCU, O. I 82. 3. (Despre cifre, sume, cantități etc.) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. Totalul va fi dat în număr rotund. ♦ De o valoare importantă. Oricît de ieftină va fi fost căsuța de mahala pe care și-o va cumpăra în curînd, ea va trebui să fie plătită cu o sumă de bani rotundă. CĂLINESCU, I. C. 112. Pl. și: (m.) rotunji (ODOBESCU, S. I 390). – Variantă: (învechit și regional) rătúnd, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 5) adj.

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care circiumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții intr-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar intr-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunjí (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.

ROTUNZÍ vb. IV v. rotunji.

pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde

rotúnd1 adj. m., pl. rotúnzi; f. rotúndă, pl. rotúnde

rotúnd2 s. n., pl. rotúnduri

rotunjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjésc, imperf. 3 sg. rotunjeá; conj. prez. 3 să rotunjeáscă

pápură-rotúndă s. f.

rotúnd adj. m., pl. rotúnzi; f. sg. rotúndă, pl. rotúnde

rotunjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjésc, imperf. 3 sg. rotunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotunjeáscă

PAPURĂ-ROTÚNDĂ s. v. pipirig, rogoz.

ROTÚND adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuț. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. v. întreg.

ROTÚND adj. v. globular, sferic, sferiform.

ROTUNJÍ vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. v. îngrășa. 3. v. mări. 4. v. completa.

rotúnd (rotúndă), adj. – în formă de cerc. – Var. rătund. Lat. rŏtŭndus, cf. it. rotondo, tondo, sard. tundu. Var. retŭndus care se propune în general pentru rom. (Densusianu, Hlr., 92, 94; Pușcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul rom., rătund, cf. foras › fără, locusta › lăcustă, etc. Forma rotund nu este un hipercultism, cum insinuează Tiktin și Scriban, ci pare rezultatul final al evoluției lui ră- în Munt., cf. palumbus › porumb, răcodelie › rocodelii, răpotini › ropotini, etc. Rătund nu se aude în Munt., din păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der. rotunji (var. rătunji, înv. rătunzi), vb. (a face rotund); rotunjime (var. rătunzime), s. f. (calitatea de a fi rotund); rotunjitură, s. f. (rotunjime); rotunjor, s. m. (monedă, ban); rotunjoară, s. f. (plantă, Homogyne alpina).

ROTÚND ~dă (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre numere) Care este alcătuit din unități fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg. ◊ Sumă ~dă sumă considerabilă. 3) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care este grăsuț. /<lat. retundus

A ROTUNJÍ ~ésc tranz. 1) (linii, numere, colțuri etc.) A face să fie rotund. 2) fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora. 3) A face să se rotunjească. /Din rotund

A SE ROTUNJÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrășa; a se împlini. ~ la față. /Din rotund

rotund a. 1. de formă circulară sau sferică: pământul e rotund; 2. fără fracțiuni sau subdiviziuni: sumă rotundă. [Lat. ROTUNDUS].

rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.

rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam.

rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).

rotúnd, V. rătund.

papură-rotundă s. v. PIPIRIG. ROGOZ.

rotund adj. v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM.

ROTUND adj. 1. circular, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o linie ~.) 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 5. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. întreg. (O cifră ~.)

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. a (se) împlini, a (se) îngrășa, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine la trup.) 3. a mări, a spori. (Și-a ~ averea.) 4. a completa, a împlini, a întregi, (livr.) a complini, (înv. șl reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...)

ROTUNDA, com. în jud. Olt, situată în C. Romanați; 3.020 loc. (2005). 2. Rodna (2).

a se da rotund expr. a se grozăvi; a fi îngâmfat.