Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru rotogol

ROTOC├ôL, -O├üL─é, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figur─â sau corp ├«n form─â de disc, de cerc sau de inel. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än rotocol = ├«n spiral─â. 2. S. n. Mi╚Öcare circular─â; rotire, ├«nv├órtire. ÔŚŐ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se ├«nv├órti ├«n jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da t├órcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotog├│l, -o├íl─â adj., s. n.] ÔÇô Roat─â + ocol.
ROTOGÓL, -OÁLĂ adj., s. n. v. rotocol.
ROTOC├ôL, -O├üL─é, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figur─â sau corp ├«n form─â de disc, de cerc sau de inel. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än rotocol = ├«n spiral─â. 2. S. n. Mi╚Öcare circular─â; rotire, ├«nv├órtire. ÔŚŐ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se ├«nv├órti ├«n jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da t├órcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotog├│l, -o├íl─â adj., s. n.] ÔÇô Roat─â + ocol.
ROTOGÓL, -OÁLĂ adj., s. n. v. rotocol.
ROTOC├ôL1, rotocoale, s. n. 1. Imagine, contur, figur─â sau corp ├«n form─â de disc, de cerc sau de inel. ├Än cas─â era ├«ntunerec. Numai focul din vatr─â r─âsp├«ndea un rotocol de lumin─â ro╚Öcat─â. REBREANU, R. I 204. Rotocolul de l─âm├«ie ce plute╚Öte ├«n fiece pahar i-adoarme prin rotirea sa lene╚Ö─â ╚Öi fermecat─â. DELAVRANCEA, S. 140. Fine arabescuri ├«n octogone, rotocoale ╚Öi romboide. ODOBESCU, S. II 188. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än rotocol = ├«n spiral─â. Berbecele... are coarnele... ├«nv├«rtite ├«n rotocol ca un melc. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ÔÖŽ Suprafa╚Ť─â rotund─â. P─âm├«ntul a pierit de sub copite... cum piere ghea╚Ťa ├«n rotocolul copcii. GALACTION, O. I 74. (├Än forma rotogol) ╚Üi-am scos plugul din ogor ╚śi-am arat un rotogol. HODO╚ś, P. P. 202. ÔŚŐ (Adverbial) ├Än cerc Sub cer [vulturii] se rotesc rotocol. BENIUC, V. 113. 2. Mi╚Öcare sau tr─âs─âtur─â descriind unul sau mai multe cercuri; rotire. ╚śi-a pus isc─âlitura complicat─â cu fel de fel de rotocoale ╚Öi de puncte. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, la CADE. ÔŚŐ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a ├«nconjura pe cineva (sau ceva) de mai multe ori, a-i da t├«rcoale. Vod─â... la cal mi se uita, Rotocoale ├«i d─âdea. La TDRG. A da rotocol = a se roti, a se mi╚Öca ├«n cerc. ÔÇô Variant─â: rotog├│l (CO╚śBUC, AE. 16, HODO╚ś, P. P. 202), rotogoale (DUMITRIU, N. 227, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 166) ╚Öi rotogoluri (CAMILAR, N. I 241), s. n.
ROTOC├ôL2, -O├üL─é, rotocoli, -oale, adj. (Popular) Rotund, ├«n form─â de cerc. Satul mic ╚Öi rotocol. PANN, P. V. I 112. (╚śi ├«n forma rotogol) La cap─âtul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, ├Ä. 306. ÔÇô Variant─â: rotog├│l, -o├íl─â adj.
ROTOGÓL2, -OÁLĂ adj. v. rotocol2.
ROTOGÓL1 s. n. v. rotocol1.
rotocól1 (pop.) adj. m., pl. rotocóli; f. rotocoálă, pl. rotocoále
rotocól2 s. n., pl. rotocoále
rotocól adj. m., pl. rotocóli; f. sg. rotocoálă, pl. rotocoále
rotocól s. n., pl. rotocoále
ROTOCÓL adj. v. circular, rotund.
ROTOC├ôL s. 1. v. cerc. 2. cerc, colac. (Din hornuri se ├«nal╚Ť─â ~oale de fum.)
ROTOC├ôL s. v. ├«ntoarcere, ├«nv├órteal─â, ├«nv├órtire, ├«nv├órtit, ├«nv├órtitur─â, r─âsucire, roab─â, rota╚Ťie, rotire, rotit.
ROTOC├ôL ~o├íle n. 1) Figur─â sau corp ├«n form─â de cerc. ~oale de fum. ÔŚŐ ├Än ~ ├«n (form─â de) spiral─â. 2) Mi╚Öcare circular─â; rotire; roat─â. * A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se ├«nv├órti ├«n jurul cuiva (sau a ceva); a da t├órcoale. /roat─â + ocol
rotocol n. cerc, disc circular. [Compus sinonimic ibrid, format din lat. rota și slav. ocol].
rotoc├│l ╚Öi -g├│l n., pl. oale (met. din t├«rcol ╚Öi torocal─â. V. otrocol. Cp. ╚Öi cu rostogol ╚Öi v├«rcol). Vest. Lucru r─âtund: copii─ş a┼ş t─â─şat rotogoale de h├«rtie, locomotiva scotea rotogoale de fum. V. volbur─â ╚Öi sul.
rotocoale s. pl. v. BRUM─éREA. OCHIUL-BOULUI.
ROTOCOL s. 1. cerc, (rar) armean. (~ la suprafa╚Ťa unei ape.) 2. cerc, colac. (Din hornuri se ├«nal╚Ť─â ~oale de fum.)
rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND.
rotocol s. v. ÎNTOARCERE. ÎNVÎRTEALĂ. ÎNVÎRTIRE. ÎNVÎRTIT. ÎNVÎRTITURĂ. RĂSUCIRE. ROABĂ. ROTAȚIE. ROTIRE. ROTIT.
a b─âga rotocoale expr. a fuma

Rotogol dex online | sinonim

Rotogol definitie

Intrare: rotocol
rotocol adjectiv substantiv neutru
rotogol