ROPOTITÓR, -OÁRE, ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. – Ropoti + suf. -tor.

ROPOTITÓR, -OÁRE, ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. – Ropoti + suf. -tor.

ROPOTITÓR, -OÁRE, ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. Ca un tunet ropotitor trecură prin mulțimea ce se adunase în jurul palatelor împărătești. La CADE. – Variantă: (creație personală) rotopitór, -oáre (ALECSANDRI, P. A. 165) adj.

ropotitór adj. m., pl. ropotitóri; f. sg. și pl. ropotitoáre

ropotitór adj. m., pl. ropotitóri; f. sg. și pl. ropotitoáre

ROPOTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ropotește; care produce ropote. Tunet ~. /a ropoti + suf. ~tor