RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

ronț interj.

ronț interj.

RONȚ s. v. cartilaj, zgârci.

RONȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la ronțăirea unui aliment tare sau uscat). / Onomat.

ronț! int. imită sunetul dinților când mestecă ceva uscat și tare, vorbind mai ales de șoareci. [Onomatopee].

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.

ronț-, V. cronț-.

ronț s. v. CARTILAJ. ZGÎRCI.