romb definitie

14 definiții pentru romb

ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. – Din ngr. rómbos, fr. rhombe.
ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. – Din ngr. rómbos, fr. rhombe.
ROMB, romburi, s. n. Patrulater cu toate laturile egale și cu diagonalele perpendiculare. O foaie era împărțită in romburi alăturate albe și negre. CAMIL PETRESCU, U. N. 237.
romb s. n., pl. rómburi
romb s. n., pl. rómburi
ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos].
ROMB- v. rombo-.
ROMBO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „romb (1)”. [Var. romb-. / < fr. rombo-, cf. gr. rhombos].
ROMB1 s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus)
ROMB2(O)- elem. „romb1 (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos)
ROMB ~uri n. Paralelogram cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. /<ngr. rómbos, fr. rhombe
romb n. cuadrilater cu 4 laturi egale dar fără unghiuri drepte.
*romb n., pl. urĭ (vgr. rómbos, titirez, romb, d. rémbo, învîrtesc). Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V. baclava și șatrange.
romb s. n. sg. caro (în jocul de cărți)

romb dex

Intrare: romb (pref.)
romb pref.
Intrare: romb (subst.)
romb subst. substantiv neutru