Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru romancero

ROMANC├ëRO, romancerouri, s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, av├ónd un con╚Ťinut variat (roman╚Ťe eroice sau tradi╚Ťionale, cavalere╚Öti etc.). [Pr.: romans├ęro] ÔÇô Cuv. sp.
ROMANC├ëRO s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, av├ónd un con╚Ťinut variat (roman╚Ťe eroice sau tradi╚Ťionale, cavalere╚Öti etc.). [Pr.: romans├ęro] ÔÇô Cuv. sp.
!romanc├ęro (hisp.) [ce pron. se] s. n., art. romanc├ęroul; pl. romanc├ęrouri
romanc├ęro s. n. [-ce- pron. sp. -se-]
ROMANCÉRO s.f. Culegere de poeme spaniole medievale scrise în versuri și având ca subiect fapte eroice. [Pron. romansero. / < sp., fr. romancero].
ROMANCERO SÉ-RO/ s. n. culegere de poeme spaniole medievale, în versuri, având ca subiect fapte eroice. (< sp. romancero)
ROMANCERO [pr.: romans├ęro] n. (├«n Spania medieval─â) 1) Culegere de poeme epice ├«n care se tratau teme eroice. 2) Lucrare poetic─â inclus─â ├«ntr-o astfel de culegere. /Cuv. sp.
ROMANC├ëRO [roman╬Ş├ęro] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai ├«nt├ói pe cale oral─â, apoi, ├«ncep├ónd de la mijlocul sec. 16, tip─ârite. Av├ónd un con╚Ťinut variat, r. cuprinde roman╚Ťe eroice sau tradi╚Ťionale (despre personalit─â╚Ťi din istoria Spaniei, mai ales ├«n leg─âtur─â cu Cid Campeador), cavalere╚Öti (care ├«mprumut─â subiectele din ciclurile epice franceze), de frontier─â (despre luptele dintre spanioli ╚Öi musulmani), legendare sau cu referire special─â la mauri. R. s-a r─âsp├óndit ╚Öi ├«n alte ╚Ť─âri de limb─â spaniol─â. 2. Gen literar specific literaturii spaniole.

Romancero dex online | sinonim

Romancero definitie

Intrare: romancero
romancero