rom definitie

25 definiții pentru rom

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.
ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.
ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.
ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.
ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.
ROM2, romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.
rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme
rom2 (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri
rom (persoană) s. m., pl. romi
rom (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri
ROM s. țigan.
ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)
ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].
ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)
rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).
rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.
ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom
ROM1 ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum
rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.
1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.
2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.
ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)
ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)
rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)
ROM temă comună de la: Roman, Romano, Romil și Romul, lat. Romanus, Romilus, Romulus. 1. Romul (Ur XXII 239). 2. Roma, răzeș mold. (16 A III 44); – din Sîrbi, 1575, b. mold. (C Răz 9); – I. (A Gen I 61 – 65) și s. r. Cislau. 3. Romeea, C., Popa Ion, preot (AO XVI 355). 4. + aga: Romaga (CL; Buc); 5. + -otă: Romota b. (Paș); Romotea (Paș; Gorj 104). 6. + -cea; Romcea, ard. (Paș); din Bîrsa (Sd X); olt., 1619 (Sd V 439, VI 464; Gorj 118); și 1638 (AO VII 29); munt. (16 B V 385); Romceni s. (17 B IV) și Rumceni sat disp. r. Buzău (RA I 210). 7. + -șa: Romșa (Sur IX; Isp II2), cf. însă Hromșa < Hrom (Partea a II-a).

rom dex

Intrare: rom (persoană)
rom persoană
Intrare: rom (băutură)
rom băutură substantiv neutru
Intrare: Rom
Rom