ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi2 + suf. -tor.

ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi3 + suf. -tor.

ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. Albine roitoare luminoasă miere sug. EMINESCU, O. IV 132.

roitór (ro-i-) adj. m., pl. roitóri; f. sg. și pl. roitoáre

roitór adj. m. (sil. ro-i-), pl. roitóri; f. sg. și pl. roitoáre

ROITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care roiește. Albine ~oare. [Sil. ro-i-] /a roi + suf. ~tor