ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcție, a unor instalații etc. sau pentru așternut pe jos (în unele locuințe), pentru decorațiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcție, a unor instalații etc. sau pentru așternut pe jos (în unele locuințe), pentru decorațiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de rogoz sau de papură. Seara s-a culcat pe o rogojină întinsă jos pe podeaua unei odăi de crîșmă. CĂLINESCU, E. 117. Se opri în poiana răscrucii o sanie cu coviltir de rogojini. CAMIL PETRESCU, O. I 38. Se întinseră pe rogojina de pe prispă, ca să se odihnească. BUJOR, S. 48. – Pl. și: rogojine (I. IONESCU, M. 686).

rogojínă s. f., g.-d. art. rogojínii; pl. rogojíni

rogojínă s. f., g.-d. art. rogojínii; pl. rogojíni

PAPURĂ-DE-ROGOJÍNĂ s. v. roșățea.

ROGOJÍNĂ s. (reg.) scoarță, (înv.) jitie. (Pe jos era așternută o ~.)

ROGOJÍNĂ ~i f. Obiect împletit din rogoz sau din papură, care se așterne pe jos sau se folosește în scopuri decorative. ◊ (A veni) cu ~a aprinsă pe cap și cu jalba în proțap se spune, când cineva vrea să atragă atenția asupra unei nelegiuiri. /<bg. rogožina

rogojină f. împletitură de papură (od. de rogoz); cu rogojina aprinsă în cap și cu jalba în proțap, datină veche spre a atrage atențiunea Domnului asupra unei nedreptăți strigătoare (simbolizând focul ce mistue inima jeluitorului). [Slav. ROGOZINA, covor].

rogojínă f., pl. ĭ (vsl. bg. rogožĭna, rogojină, sîrb. rogožina, rus. rogóža și rogózina. V. rogoz). Împletitură de rogoz, de papură saŭ de alte plante de apă întrebuințată ca covor. Cu rogojina’n cap și cu jalba’n proțap. V. jalbă.

papură-de-rogojină s. v. ROȘĂȚEA.

ROGOJINĂ s. (reg.) scoarță, (înv.) jitie. (Pe jos era așternută o ~.)