rogatoriu a. comisiune rogatorie, cea adresată de un judecător altuia spre a-l invita să facă la fața locului vr’un act de procedură sau de instrucțiune.

*rogatóriŭ, -ie adj. (d. lat. rogatum, supinu luĭ rogare, a ruga, de unde și fr. rogatoire). Relativ la o cerere: formulă rogatorie. Comisiune rogatorie, comisiune pe care un tribunal o adresează altuĭa ca să-l roage să facă, în resortu luĭ, vre-un act de procedură sau de instrucțiune pe care nu-l poate face el. Adv. Pe cale rogatorie.