Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru rogatorie

ROGAT├ôRIE, rogatorii, adj. (├Än sintagma) Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdic╚Ťie cu sediul ├«ntr-o anumit─â localitate ori ╚Ťar─â unui organ de jurisdic╚Ťie cu sediul ├«n alt─â localitate ori ╚Ťar─â, pentru ob╚Ťinerea unor dovezi solicitatoare. ÔÇô Din fr. rogatoire.
ROGAT├ôRIE, rogatorii, adj. (├Än sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresat─â de o instan╚Ť─â judiciar─â cu sediul ├«ntr-o anumit─â localitate ori ╚Ťar─â c─âtre un organ de jurisdic╚Ťie cu sediul ├«n alt─â localitate ori ╚Ťar─â, pentru ob╚Ťinerea unor dovezi solicitatoare. ÔÇô Din fr. rogatoire.
ROGAT├ôRIE, rogatorii, adj. f. (Jur.; ├«n expr.) Comisie rogatorie = interven╚Ťie f─âcut─â de o instan╚Ť─â judiciar─â c─âtre o instan╚Ť─â din alt─â localitate, pentru a o solicita s─â efectueze un act de procedur─â sau de instruc╚Ťie judiciar─â.
rogat├│rie (-ri-e) adj. f., pl. rogat├│rii
rogat├│rie adj. f. (sil. -ri-e), pl. rogat├│rii
ROGAT├ôRIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegat─â de un tribunal s─â fac─â un act de procedur─â sau de instruc╚Ťie judiciar─â la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare ÔÇô a cere].
ROGATÓRIE adj. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal. (< fr. rogatoire)

Rogatorie dex online | sinonim

Rogatorie definitie

Intrare: rogatorie
rogatorie adjectiv feminin
  • silabisire: -ri-e