rogatorie definitie

7 definiții pentru rogatorie

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdicție cu sediul într-o anumită localitate ori țară unui organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.
ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.
ROGATÓRIE, rogatorii, adj. f. (Jur.; în expr.) Comisie rogatorie = intervenție făcută de o instanță judiciară către o instanță din altă localitate, pentru a o solicita să efectueze un act de procedură sau de instrucție judiciară.
rogatórie (-ri-e) adj. f., pl. rogatórii
rogatórie adj. f. (sil. -ri-e), pl. rogatórii
ROGATÓRIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare – a cere].
ROGATÓRIE adj. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal. (< fr. rogatoire)

rogatorie dex

Intrare: rogatorie
rogatorie adjectiv feminin
  • silabisire: -ri-e