Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru rodnicire

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.
rodnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 să rodniceáscă
rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă
A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic
rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.
rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.

rodnicire definitie

rodnicire dex

Intrare: rodnici
rodnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rodnicit
rodnicit participiu
rodnicire infinitiv lung