rizá vb., ind. prez. 1 sg. rizéz, 3 sg. și pl. rizeáză

RIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) forma rizuri; a surveni o rizare. [< fr. riser].

RIZÁ vb. tr., refl. a (se) forma rizuri. (< fr. riser)

-RÍZĂ elem. riz2(o)-.

RIZ2(O)-, -RÍZĂ elem. „rădăcină”. (< fr. rhiz/o/-, -rhize, cf. gr. rhiza)

rizá-pazár n. (turc. rizá-pazár, d. rizá, consimțire, acord, și pazar, bazar). Vechĭ. Prețu curent al pĭețeĭ.

-RIZĂ1 „rădăcină, radiculă”. ◊ gr. rhiza „rădăcină” > fr. -rrhize și -rhize, germ. -rrhize > rom. -riză.

-RIZĂ2 „cută, fald”. ◊ gr. rhysos „cutat, încrețit” > fr. -rrhyse, germ. id. > rom. -riză.