Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ritor

R├ëTOR, retori, s. m. 1. (├Än Antichitatea greco-roman─â) Maestru, profesor de retoric─â. 2. Orator. [Var.: (├«nv.) r├ştor s. m.] ÔÇô Din ngr. r├ştor, lat. rhetor, -oris.
R├ŹTOR s. m. v. retor.
R├ëTOR, retori, s. m. 1. (├Än antichitatea greco-roman─â) Maestru, profesor de retoric─â. 2. Orator. [Var.: (├«nv.) r├ştor s. m.] ÔÇô Din ngr. r├ştor, lat. rhetor, -oris.
R├ŹTOR s. m. v. retor.
R├ëTOR, retori, s. m. 1. (├Än antichitatea greco-roman─â) Profesor de retoric─â. 2. Orator. (Atestat ├«n forma ritor) Filozofi, poe╚Ťi ╚Öi ritori ├«n╚Ťelep╚Ťi cu ad├«ncime. CONACHI, P. 304. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) r├ştor s. m.
R├ŹTOR s. m. v. retor.
r├ętor s. m., pl. r├ętori
r├ętor s. m., pl. r├ętori
RÉTOR s. v. orator.
R├ëTOR s.m. 1. (Ant.) Profesor de retoric─â. 2. Orator. [Cf. lat., gr. rhetor, it. retore, fr. rh├ęteur].
RÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< ngr. ritor, lat. rhetor)
r├ętor (r├ętori), s. m. ÔÇô Orator. ÔÇô Var. ├«nv. ritor. Fr. rh├ęteur ╚Öi anterior (sec. XVIII, cf. G├íldi 246), din ngr. ß┐ą╬«¤ä¤ë¤ü. ÔÇô Der. retoric, adj.; retoric─â, s. f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ß┐ą╬̤äß┐¤é (Cihac, II, 693; G├íldi 246); ritoricesc, adj. (├«nv., retoric); ritorie, s. f. (├«nv., retoric─â, discurs).
R├ëTOR ~i m. 1) (├«n antichitatea greco-roman─â) Profesor de retoric─â. 2) ├«nv. Persoan─â care putea ╚Ťine un discurs ├«n public, f─âc├ónd uz de un stil elevat; orator. /< ngr. r├ştor, lat. rhetor, ~oris
retor m. 1. cel ce predă retorica; 2. cel ce vorbește cu emfază, care se ocupă numai de formă în paguba fondului.
ritor m. retor: ├«ntrÔÇÖun an ╚Ťi-l fac ritor PANN. [Gr. mod.].
*r├ętor m. (lat. rh├ętor, rh├ętoris, d. vgr. r├ętor, r├ętoros. V. ritor). Profesor de retoric─â la vechi─ş Grec─ş (ca Gorgias) ╚Öi la Roman─ş. Ast─âz─ş, orator enfatic care vorbe╚Öte dup─â regulele retorici─ş, dar sec ├«n fond.
r├ştor m. (ngr. ritor. V. retor). Pela 1800. Orator.
RETOR s. orator, (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.)

Ritor dex online | sinonim

Ritor definitie

Intrare: retor
retor substantiv masculin
ritor