ritmat definitie

2 intrări

18 definiții pentru ritmat

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.
RITMÁT, -Ă, ritmați, -te, adj. Care are ritm; cadențat. – V. ritma.
RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.
RITMÁT, -Ă, ritmați, -te, adj. Care are ritm; cadențat. – V. ritma.
RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul (pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze). (Intranz. Fig.) Zadarnic plînge lira și ritmează în dureri, Căci meteahna și păcatul nu-s de astăzi, nici de ieri. BELDICEANU, P. 124.
RITMÁT, -Ă, ritmați, -te, adj. Care are ritm; cadențat. O deosebită atenție acordă Creangă și sfîrșitului ritmat al frazelor. VIANU, A. P. 116. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128.
ritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 ritmeáză
ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. și pl. ritmeáză
RITMÁ vb. v. cadența.
RITMÁT adj. 1. cadențat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sacadat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.)
RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].
RITMÁT, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. [< ritma].
RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer)
A RITMÁ ~éz tranz. 1) (melodii, versuri, mișcări etc.) A face să capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat și pronunțat; a cadența. ~ mersul. /<fr. rythmer
RITMÁT ~tă (~ți, ~te) Care are ritm; cu ritm; cadențat. /v. a ritma
*ritmát, -ă adj. (d. ritm). Cadențat.
RITMA vb. a cadența. (A ~ un vers.)
RITMAT adj. 1. cadențat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sacadat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.)

ritmat dex

Intrare: ritmat
ritmat adjectiv
Intrare: ritma
ritma verb grupa I conjugarea a II-a