RIST s. n. Căpută (2.) ◊ (Mai ales în expr.) A trage (în minge), a șuta, a lovi (mingea) etc. cu ristul. (cf. germ. Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus *rist < *wrist; cf. engl. wrist = încheietura mâinii < germanic. *wrihsti- < indoeurop. *urikst- = centru de rotație < din răd. *uer- = a învârti, a azvârli) [et. WDW]