răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-.