Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru ripostare

RIPOSTÁ, ripostez, vb. I. Intranz. A răspunde în contradictoriu, a replica prompt și cu energie. ♦ A răspunde unui atac al adversarului (într-o luptă, într-o întrecere sportivă). – Din fr. riposter.
RIPOSTÁ, ripostez, vb. I. Intranz. A răspunde în contradictoriu, a replica prompt și cu energie. ♦ A răspunde unui atac al adversarului (într-o luptă, într-o întrecere sportivă). – Din fr. riposter.
RIPOSTÁ, ripostez, vb. I. Intranz. A răspunde în contradictoriu, a replica (repede și cu energie). A intervenit în discuție cu o pasiune și o îndîrjire de care nu o credeam în stare. Riposta indignată, amenința. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Zaharia Duhu îi puse mîna pe umăr, ripostîndu-i cu surîsul subțire al răzășului din Piscul Voievodesei. C. PETRESCU, A. 321. Înțeleg reproșurile d-tale, ripostă Nadina contrariată. REBREANU, R. II 53.
ripostá (a ~) vb., ind. prez. 3 riposteáză
ripostá vb., ind. prez. 1 sg. ripostéz, 3 sg. și pl. riposteáză
RIPOSTÁ vb. v. replica.
RIPOSTÁ vb. I. intr. A răspunde, a replica (prompt și cu energie). ♦ A lua atitudine împotriva unei nedreptăți; a protesta. ♦ (Sport) A ataca imediat după ce a parat o lovitură (la scrimă). [< fr. riposter].
RIPOSTÁ vb. intr. a răspunde, a replica (prompt și cu energie). ◊ a lua atitudine împotriva unei nedreptăți; a protesta. ◊ (scrimă) a ataca imediat după ce a parat o lovitură. (< fr. riposter)
A RIPOSTÁ ~éz 1. intranz. 1) A da ripostă; a obiecta în mod energic. 2) sport A răspunde printr-un atac îndată după atacul adversarului. 2. tranz. A răspunde prompt și categoric (pentru a respinge ceva sau pe cineva); a replica; a reacționa. /<fr. riposter
*ripostéz v. intr. (fr. riposter, d. riposte, ripostă). Răspund energic cu fapta saŭ cu vorba. V. replic.
RIPOSTA vb. a răspunde, a replica, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.)

ripostare definitie

ripostare dex

Intrare: riposta
riposta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ripostare
ripostare infinitiv lung