Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru rinencefal

RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din fr. rhinencéphale.
RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din fr. rhinencéphale.
!rinencefál (ri-nen-/rin-en-) s. n., pl. rinencefále
rinencefál s. n. (sil. mf. rin-), pl. rinencefále
RINENCEFÁL s.n. (Anat.) Parte mediană a creierului, care cuprinde formațiile anatomice olfactive. [< fr. rhinencéphale, cf. gr. rhis – nas, enkephalos – creier].
RINENCEFÁL I. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr. rhinencéphale)
RIN-, v. RINO-.~algie (v. -algie), s. f., durere de nas; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mediană a creierului care cuprinde formațiile anatomice olfactive.

Rinencefal dex online | sinonim

Rinencefal definitie

Intrare: rinencefal (pl. -e)
rinencefal pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: rin-
Intrare: rinencefal (pl. -i)
rinencefal pl. -i
Intrare: rinencefal (pl. -uri)
rinencefal pl. -uri