RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui; netezire cu rindeaua.

rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă

rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri

rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă

rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri

RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)

RINDELUÍRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scânduri.)

A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui

RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scîndură.)

RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)