rindeluire definitie

2 intrări

15 definiții pentru rindeluire

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.
RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui; netezire cu rindeaua.
rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă
rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri
rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă
rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri
RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)
RINDELUÍRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scânduri.)
A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui
RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scîndură.)
RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)

rindeluire dex

Intrare: rindelui
rindelui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rindeluire
rindeluire substantiv feminin