Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru rigid

RIG├ŹD, -─é, rigizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care nu se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. ÔÖŽ Care este lipsit de flexibilitate; ╚Ťeap─ân, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu ├«ng─âduie abateri; dur, sever, ne├«nduplecat, intransigent. ÔÖŽ (Despre expresia sau tr─âs─âturile fe╚Ťei) Care tr─âdeaz─â ne├«nduplecare, asprime, severitate. ÔÇô Din fr. rigide.
RIG├ŹD, -─é, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. ÔÖŽ Care este lipsit de flexibilitate; ╚Ťeap─ân, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu ├«ng─âduie abateri; dur, sever, ne├«nduplecat, intransigent. ÔÖŽ (Despre expresia sau tr─âs─âturile fe╚Ťei) Care tr─âdeaz─â ne├«nduplecare, asprime, severitate. ÔÇô Din fr. rigide.
RIG├ŹD, -─é, rigizi, -de, adj. 1. Lipsit de flexibilitate; ├«nt─ârit, ╚Ťeap─ân. Lucrurile i se p─âreau c─â devin rigide dac─â st─âteau ├«ncremenite dou─â zile locului. ANGHEL, PR. 3. ÔÖŽ (Tehn.) Care nu se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. 2. Fig. (Despre persoane) Care nu ├«ng─âduie abateri; dur, sever, ne├«nduplecat, intransigent. ├Ä╚Öi spuse c─â reprezint─â acum tipul... ardeleanului rigid ╚Öi solemn. C. PETRESCU, ├Ä. II 214. ├Änconjurat de ├«ntregul stat-major vamal, ╚Öeful, rigid, ne├«nduplecat, p─âr─âsi terenul pe care era deplin st─âp├«n. BART, S. M. 89. ÔÖŽ (Despre expresia sau tr─âs─âturile fe╚Ťei) Aspru, care tr─âdeaz─â ne├«nduplecare.
rig├şd adj. m., pl. rig├şzi; f. rig├şd─â, pl. rig├şde
rig├şd adj. m., pl. rig├şzi; f. sg. rig├şd─â, pl. rig├şde
RIG├ŹD adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. ╚Ťeap─ân, (fig.) ├«n╚Ťepenit. (O ├«mbinare ~.) 3. adj. v. nemi╚Öcat. 4. adj. imobil, ├«n╚Ťepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. v. ╚Ťeap─ân. 6. adv. v. ╚Ťeap─ân. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concep╚Ťie ~.) 8. adj. (fig.) scor╚Ťos, scrobit. (Ni╚Öte critici ~.)
Rigid Ôëá elastic, flexibil, ml─âdios, suplu
RIG├ŹD, -─é adj. 1. Neflexibil, ╚Ťeap─ân. ÔÖŽ Care rezist─â, nu se fr├ónge. ÔÖŽ Care nu se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. ÔÖŽ (Tehn.; despre piese, leg─âturi) Care este fix, imobil; fixat, ├«nt─ârit, legat str├óns. 2. (Fig.) Care nu ├«ng─âduie abateri; sever, aspru, ne├«nduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].
RIG├ŹD, -─é adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare; lipsit de flexibilitate; ╚Ťeap─ân. ÔŚŐ (tehn.; despre piese, leg─âturi) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, ne├«nduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)
RIG├ŹD ~d─â (~zi,~de) 1) (despre corpuri) Care rezist─â la deformare; inflexibil; ╚Ťeap─ân; b─â╚Ťos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care refuz─â compromisurile; ne├«mp─âcat cu abaterile morale; intransigent. Atitudine ~d─â. /<fr. rigide
rigid a. 1. ╚Ťeap─ân: drug rigid; 2. fig. foarte sever: moral─â rigid─â.
*r├şgid, -─â adj. (lat. rigidus). ╚Üeap─ân, care nu se ├«ndoa─şe: un drug r├şgid, cadavrele devin rigide. Fig. B─â╚Ťos, ╚Ťeap─ân, f─âr─â elevan╚Ť─â: stil rigid. Inflexibil, sever, ne├«nduplecat: virtutea rigid─â a lu─ş Catone. Adv. A scrie rigid. ÔÇô Fals -├şd (dup─â fr.).
RIGID adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, tare, ╚Ťeap─ân. (O bar─â, o nuia ~.) 2. adj. ╚Ťeap─ân, (fig.) ├«n╚Ťepenit. (O ├«mbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemi╚Öcat, ╚Ťeap─ân, (pop.) v├«rtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. imobil, ├«n╚Ťepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. b─â╚Ťos, drept, ╚Ťeap─ân. (O ╚Ťinut─â ~.) 6. adv. b─â╚Ť, b─â╚Ťos, drept, ╚Ťeap─ân. (St─â ~.) 7. adj. (fig.) scor╚Ťos, scrobit. (Ni╚Öte critici ~.)

Rigid dex online | sinonim

Rigid definitie

Intrare: rigid
rigid adjectiv