22 definiții pentru ridicol
RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [
Var.:
ridícul, -ă adj.] – Din
it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus. RIDÍCUL, -Ă adj. v. ridicol. RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [
Var.:
ridícul, -ă adj.] – Din
it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus. RIDÍCUL, -Ă adj. v. ridicol. RIDÍCOL1, ridicole, s. n. Ceea ce este vrednic de rîs, de batjocură; aspect caraghios, absurd (al unui lucru, al unei ființe etc.).
A cădea în ridicol. ▭
Profesoara și prietina mea mă învățase să cunosc și ridicolele societății în care intram: lenea orientală, ignoranța și lipsa desăvîrșită de cavalerism. SADOVEANU, O. VIII 46.
Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. – Variantă:
ridícul (CĂLINESCU, E. O. I 19, DEMETRESCU, O. 158)
s. n. RIDÍCOL2, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stîrnește rîsul sau batjocura, vrednic de rîs sau de batjocură.; de rîs; caraghios.
V. comic. D-ta știi de ce am eșuat eu cu cercetările astea? De ce am ajuns să mă fac ridicol? BARANGA, I. 195.
Chiriac, în ipostasul lui de sergent în garda civică, e un tip ridicol. IBRĂILEANU, S. 49. ◊ (Adverbial)
Pe străzile-ncrustate cu toată viața ta, Ridicol și încet te vor purta Într-o cutie nouă, lustruită, Mulțimea neagră pentru-o zi mîhnită. D. BOTEZ, P. O. 153.
2. (Despre cifre, sume de bani etc.) Foarte mic, neînchipuit de mic în raport cu valoarea reală; derizoriu.
Abordăm acum numărul armatei polone, pe care Paprocki o reduce la 1300 de oameni. Ne ajunge a spune că această cifră se părea ridicolă chiar traducătorului. HASDEU, I. V. 244. – Variantă:
ridícul, -ă (EMINESCU, O. I 141, BOLINTINEANU, O. 285)
adj. RIDÍCUL1 s. n. v. ridicol1. RIDÍCUL2, -Ă adj. v. ridicol2. ridícol adj. m.,
pl. ridícoli; f. ridícolă, pl. ridícole ridícol adj. m., pl. ridícoli; f. sg. ridícolă, pl. ridícole RIDÍCOL adj., s. 1. adj. v. buf. 2. s. (rar) ridiculitate. (~ul unei situații.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfățișare ~.) 4. adj. v. caraghios. 5. adj. v. derizoriu. RIDÍCOL, -Ă adj. 1. Care stârnește râsul, batjocura; (demn) de râs; caraghios.
2. (
Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. //
s.n. Ceea ce stârnește râsul, ceea ce este demn de batjocură, de râs. [Var.
ridicul, -ă adj. / < lat.
ridiculus, cf. fr.
ridicule].
RIDÍCUL, -Ă adj. v.
ridicol. RIDÍCOL, -Ă I.
adj. 1. care stârnește râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II.
s. n. ceea ce este demn de râs. (< it.
ridicolo, fr.
ridicule, lat.
ridiculus)
RIDÍCOL1 n. Motiv care provoacă râsul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis RIDÍCOL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios; rizibil. Are o înfățișare ~ă. 2) (despre sume, cantități etc.) Care este foarte scăzut; foarte mic; neînsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis ridicul a. vrednic de râs:
om ridicul ║ n.
1. ceeace e ridicul:
2. batjocură:
a se expune ridiculului. *ridícul, -ă adj. (lat.
ridiculus, d.
ridére, a rîde. V.
deriziune). Care (fără intențiune) te face să rîzĭ, demn de luat în rîs:
a cădea în ridicul, a zugrăvi ridiculu. Adv.
A vorbi ridicul. V.
comic. RIDICOL adj., s. 1. adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic. (De un comic ~.) 2. s. (rar) ridiculitate. (~ unei situații.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfățișare ~.) 4. adj. caraghios, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (O vestimentație cam ~.) 5. adj. derizoriu. (Prețuri ~.) DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decât un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci când, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea înfrângere de la Berezina. FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.
Ridicol dex online | sinonim
Ridicol definitie